Cotidiană

By

Lungă pauză… Atât de lungă încât m-a luat prin surprindere schimbarea formatului editorului. Încă bâjbâi, dar mă voi obișnui.

La o cafea, după o dimineață plină. Ca omul care lucreză de acasă: citit și raspuns la mesaje, pregătit comenzi, asteptat curierii. Azi e bine, am scăpat de ei pe la 12, însă de obicei partea asta îmi ocupă timpul până la 3, spre disperarea Carolei, care vrea să mă scotă din casă mai devreme de ora 4 si-mi spune ca trebuie să-mi iau un concediu. Într-o zi îmi va da o hârtie ștampilată: Se acordă doamnei X concediu de odihnă de 365 de zile. O să negociez atunci cu ea să-mi dea liber și de la cratiță și stânsul în urma lor…

Bine că vine vacanța! M-am săturat de alarma de la 6.45 și de picioarele în burtă pe care mi le trage Margot când încerc să o trezesc. Cu pisicile nu-i problemă. Mai miorlăie una, mai arunc cu o pernă după ea și mai tace pentru o jumătate de oră. Ca să pun mâțele la punct nu trebuie să mă dau jos din pat. Dar ce frumos este când iți zice unul din copiii din dotare să îl trezești la 5.25 și când te executi, cu ochii încă închiși, gândind că în 3 minute te bagi la loc și vei dormi încă două ore, îti zice senin: Mai lasă-mă 10 minute! Dacă mă întorc în pat, nici o șansă să revin în 10 minute, așa că încerc să deschid ochii și îmi fac de lucru în zonă: mai adun niste haine aruncate, niște hârtii măcelărite peste noapte de o pisică mai energică, mouse-ul dezmembrat și mă chinui să-i găsesc bateriile, mai nou refac bradul, căci pisicile i-au pus gand rău și îl aruncă pe jos bucată cu bucată sau raspund la chemările lor disperate și le ofer gustarea de dimineață…

Cu bradul am rezolvat, l-am mutat într-o zonă a casei circulată de pisici cuminți. Câți brazi împodobiți o fi văzut Pisulina la viața ei… Pufu nu a fost niciodată interesat de brad, nici Oly, nici Emi. Chiftea si Ro au îmbătrânit și s-au cumințit, Sara e supraponderală și oricum, sportivă nu a fost niciodată. Ducesa e așa cum îi spune numele, o ființă nobilă și cuminte, iar Cat nu vânează decât ușa de la intrare si vrăbiile din grădină. Probleme sunt doar cu echipa de juniori, plus Costică. Dar bradul se află acum în afara zonei lor de patrulare…

Iarna trecută ne-a părăsit Carlos. Domnul Fașe-miau. A fost lângă noi 17 ani. Un parteneriat pentru o întreagă copilărie. O viață de pisic lângă trei copii. Margot nu implinise anul când l-am luat. A slăbit pe nesimțite. Dintr-un tanc de 11 kilograme într-o lună au rămas o mână de oase și niște piei atârnate. Ne-a căutat mângâierea până la ultima suflare și a rămas în inima noastră pentru totdeauna.

Ajunși în vară, s-a umplut strada de pisoi aruncați. Parcă niciodată nu a fost așa de rău. Una s-a vrut la noi și n-am ratat-o: Luna. Una din cele care au pus gând rău bradului… Umbra Carolei, care nu poate să miorlăie, dar știe să scârțâie. Căreia îi place să exploreze afară doar cu privirea, nu cu lăbuțele sau mustățile…

 

 

 

 

 

Anul nostru pe scurt: cu pisici, căței, flori și plimbări în jurul casei…