La gura sobei

By

Nu știu dacă ne pregătim de primăvară sau de iarnă. Acum câteva zile îmi admiram trandafirii înmuguriți și mă gândeam că peste putin timp va înflori caisul. Si dintr-o dată s-a dezlănțuit urgia! Ninge de câteva zile și e un ger cumplit! Si cum spunea Shai ieri: Ai avut si tu niște trandafiri…

Cea mai bună știre a momentului a fost evident, cea despre închiderea școlilor pentru o săptămână. Mult contestată de adulți, dar foarte bine primită de copii… Nu-i vorbă, unii dintre noi își luaseră câteva zile în avans: fetele au fost puțin răcite, iar Shai s-a văitat de picior cu atâta patimă încât am zis ca nu e cazul sa forțeze nota, ca doar abia a scăpat de gips. Da, e al doilea gips din viata lui, la acelasi picior. De data asta s-a împiedicat de un scaun în clasă. Salvare, spital, gips, apoi țopăiala într-un picior timp de o săptămână. Și cum lucrurile nu au mers grozav, la o săptămână a trebuit să facă puncție. Au urmat încă trei săptămâni de imobilizare. Între timp au început competențele. A scăpat de gips abia înainte de ultima probă.

Și tocmai când îmi spunea că de săptămâna viitoare vrea să meargă singur la școală, a început ninsoarea! Vise taică, vise! Mai mergi tu pe jos la școală când s-o topi zăpada asta, probabil peste vreo lună…

Doar cățeii s-au bucurat de zăpadă. Au fost harnici și au făcut pârtie până la poartă. Nouă nu ne-au rămas decât trotuarul și mașina. Dar mai întâi să putem descuia poarta… Ne-am învârtit în jurul ei, am facut chetă după o brichetă (asta nu-i a mea, să știi, mi-au zis unii în grabă). Soțul meu zicea că s-a rupt un dintișor și se pregătea să desfacă broasca…Noroc că mi-am adus aminte că am pe undeva un recipient magic. Să trăiască spray-ul de dezghețat încuietorile, alt flecușteț „inutil” cumpărat de mine!…

Toto, Mira și Bety, trei dintre cei mai harnici deszăpezitori. N-au avut nevoie nici de lopată și n-au cerut nici bani pentru trebușoara asta…

 

Dar cum anul ăsta nu am fost toți în formă, operațiunea „Lopata de zăpadă” s-a desfășurat cu o singură echipă formată din soțul meu și Margot. Ba nu, am muncit și eu la descoperirea tomberonului și la curățatul scării.

Și după atâta osteneală în frig ne-am încălzit cu niste bomboane cu ceva licoare:

Știți reclama la biscuiții Oreo? Și noi la fel: muști capacul, bei lichiorul și pe urmă mănânci butoiul de ciocolată. Sigur după trei butoaie simți că te furnică degetele de la picioare…

Cu câteva zile înainte, când credeam că vine primăvara, ne ocupam de mărțișoare. Anul acesta am încercat ceva nou: broșe metalice cu spărtură de piatră naturală prinsă în rășină.

Dar preferatele mele au fost sticluțele cu flori in rășină.

 

Deși e frig, ne-am reluat plimbările prin cartier, cu veșnica oprire pentru o porție de mâncare nesănătoasă.

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Ce mai meșteresc? Tot rășini… N-am prea avut spor, am stricat mult, apoi am rămas fără rășină.Trei săptămâni încheiate n-am găsit nici măcar o singură alternativă de același nivel calitativ. Eram in pragul disperării când furnizorul și-a refăcut stocul. M-am liniștit…

 

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Pe lângă floricele, am căpătat niște pene de la un papagal care își aruncă podoabele prin casă. N-am decât o vagă idee despre cum arată frumușelul, că nu l-am văzut vreodată, dar știu că il cheamă Iubirică. Incă mă gândesc ce destinație să le dau…

Să aveți o primăvară frumoasă! Cică ar veni de săptămâna viitoare 🙂