Bilanț de vară

By

A mai trecut o vară…Una  în care nu ne-am plimbat nici prea mult, nici prea departe.

Deși toată iarna făcusem planuri pentru o vacanță la Praga,  boala Carolei ne-a obligat să schimbăm direcția. Ne trebuia un loc mai aproape de casă, în care să putem ajunge după o scurtă călătorie cu mașina. Așa că am ajuns la Sibiu, oraș pe care l-am vizitat pe fugă anul trecut și care ni s-a părut atât de frumos încât am decis că merită mai mult de două zile. Și n-am greșit…

Vacanță

Întorși acasă, am gestionat cam greu căldura. În afară de câteva scurte ieșiri cu prietenii, am preferat să ne ascundem în casă, la umbra unei cărți sau a unui film…

Unii sunt pasionați de Agatha Christie, alții nu mai termină Harap Alb, iar altii mănâncă manualul de chimie. Ați ghicit: anul acesta vom avea primul absolvent de liceu, care și-a ales drumul pentru următorii ani: stomatologia.

Jocurile verii: unii dintre noi se joacă de-a cofetarii. Uneori mă întreb dacă nu cumva Carola are de gând să-și deschidă o cofetărie, căci toată ziua meșterește prăjituri cu ciocolată…

Când nu prăjiturește, încearcă să construiască zgărzi pentru pisici. Cum să stau eu în calea pasiunii?! Am cumpărat șnur paracord și închizători pentru o viitoare afacere de familie:

Și modelul, cu prima tentativă de zgardă adaugată de Carola la colecția de brățări de pe încheietura ei. Chiar dacă între timp s-a specializat, n-am apucat să fac o altă fotografie …

Alții au facut o pasiune pentru cosmeticale și alte feminitățuri. Zilnic purtam aceleași discuții: Pot sa-mi fac și eu o șuviță roz? NU! Dar toate fetele și-au făcut părul verde sau roz! De ce nu mă lași? Pentru ca tu nu esti ca toate fetele! Și aud „locomotiva” în spatele meu: Puf!Puf!Puf! Apoi pauză. După un timp: Știi ca tot o să mă fac, nu? Da, dar o să fie ceva suficient de discret ca eu să nu observ… Merge cu mine la cumpărături și strecoară în coș un flacon de lac pentru unghii, un șampon nuanțator sau o pensetă… Când ajungem la casă: tu stai acolo, că le așez eu! Știu deja motivul și zâmbesc…

Cerceii sunt altă poveste…Câți cercei ai în ureche? Trei…Cum ți-ai facut găurile? Cu seringa… și i-am facut și Carolei două… Așa  că m-am conformat și am construit o mulțime de cerceluși pentru iubitorii de pisici:

Altă zi: Îmi dai și mie 12 lei să mă duc la pensat? Bine, dar să nu te lași fără sprâncene. Nu, uite așa vreau să ma fac… Și butonează repede telefonul și-mi arată o fotografie cu 4 modele. Ce zici, 1 sau 2? 2 să fie! Atunci suni tu la salon să mă programezi? Eu?! Nu crezi că daca esti suficient de mare ca să te pensezi, ești suficient de mare ca să te programezi singură?

Altă zi: Am văzut niste inele de argint minunate la Cristina Masnitz. Sunt 10 inelușe subțiri cu pietricele diferite. Mi le cumperi? Eu: Mă mai gândesc… După o vreme: Știi, m-am răzgândit. Nu mai vreau inelele, vreau un set de pensule pentru blush, mi le comanzi? Pentru ce?! Pentru blush! Eu, cu un aer tâmp: ce e aia? Margot: Pe bune, mama?! Nu-ți dai nici măcar cu putină culoare în obraji? Ba da, dar nu știam că chestia asta se cheamă blush…La vârsta ta întindeam culoarea cu podul palmei. NU! Și aud iar locomotiva n spatele meu pentru scurt timp. Apoi atacă: Dar mama ta nu-ți cumpăra farduri? Eu: nu…și nici nu se găseau…Ea: și acum ce vrei, să fii și tu comunistă cu mine?! Eu: mă mai gândesc… Și m-am gândit până le-am cumpărat:

Două săptămâni după ce am intrat în posesia minunatului set de pensule: Auzi, luna asta nu cumpărăm și noi inelele alea de argint? Eu: Păi n-ai zis că nu le mai vrei și ți-am luat pensulele? Margot: Da, dar asta a fost luna trecută…Eu: mă mai gândesc… De data asta încă mă gândesc, căci singurul lucru care are valoare in ochii ei este trusa de farduri. Mă tem că inelele vor avea soarta celorlalte bijuterii dorite de Margot în decursul timpului: plecate în călătoria veșnică pe scurgerea de la baie sau rătăcite într-un loc atât de ascuns încât probabil doar nepoții ei le vor găsi, când vor demola casa…

Și jocurile mele:

O duminică frumoasă vă doresc!