Revenire

By

E cazul să vă liniștesc: suntem acasă, în formație completă, sănătoși și cu zâmbetul pe buze. Și contrar oricăror așteptări, am reușit să ne încheiem și situația școlară…

Printre nesfârșite momente de tristețe am trăit și unele de o frumusețe absolută sau de amuzament teribil. Aș vrea să șterg cu buretele lunile astea, dar…Nu pot uita zilele acelea lungi în care Margot chiulea de la școală ca să stea cu Carola, încercând să-i ridice moralul cu coafuri sofisticate. Si mâncând mâncarea pe care Carola nu o mânca niciodată. La a doua tură de spitalizare era deja cunoscut faptul că domnișoara nu mânca nimic în afară de ceea ce poftea pe moment. Îmi amintesc de una din fetele care servea masa. Când ajungea cu căruciorul în dreptul Carolei întreba: Ce faci Corcodușo? Azi tot ceai mâncăm? Nu vrei și tu niște pâine cu unt și marmeladă? Cred că i-a sunat frumos cuvântul marmeladă de a dat afirmativ din cap. Dar n-a durat mult, căci numai ce o văd pitindu-se după umărul meu și întrebându-mă: Ce e aia marmeladă? Un soi de gem…Atunci nu-mi place, dă-i-l lui Margot!

Zilele în care ne războiam cu păpădiile în curtea spitalului, alături de Margot și Cristina, prietena cea mai bună a Carolei… Reprizele de selfie alături de Shai… Răsărituri și apusuri de soare printre crengi înmugurite, înflorite si apoi înverzite… Prima masă la terapie intensivă – o pungă de covrigei Croky, proprietatea chirurgului disperat că pacienta nu vrea să mănânce nimic … Cerealele rezidentului, prima masă după a doua operatie… Și dezmățul : nenumăratele cutii de pizza comandate la poarta spitalului (spitalelor, că ne-am plimbat prin două)…  Cele mai teribile pofte – pâine cu unt și gem de fructe de pădure fără fructe (adică jeleu de fructe) și salată iceberg cu multă lămâie… Omul țeapăn, bine înfofolit pe care l-au scos chiar sub nasul nostru tocmai cand Carola aștepta să intre în operatie. Și remarca lui Shai – Ce bine că nu se uită Carola la Anatomia lui Grey, ca altfel știa că acolo e un mort! (Ghiciți la ce se uită acum Carola de dimineață până seara?!)… Vorbele primului chirurg la control: Pentru tine, draga mea, am o melodie specială: Bul-bul-bul, bul-bul-bul! (așa cânta pompița la care era conectat tubul de dren)… Numărătoarea pierdută a branulelor folosite, a pungilor de antibiotic, a recipientelor de drenaj… Și placa repetată la fiecare vizită: Ce faci Carola? Extrem de bine! Până la urmă nu doar a spus, ci chiar a făcut extrem de bine!

 

Reîntoarcerea la viața cotidiană… Chiar dacă n-a fost simplă, a fost extrem de plăcută. Ro, care plângea ori de câte ori îi auzea vocea Carolei la telefon, a avut parte de o schimbare de peisaj: Carola i-a cumparat un ham și o lesă și a început să îl scoată afară. Nu vă speriați, lesa e un accesoriu temporar, doar până învață cartierul și incepe să golănească singurel…

 

Am reînceput să ne plimbăm. Prima ocazie – expoziția colegilor Carolei de la Muzeul Satului și o plimbare în Herăstrău.

Această prezentare necesită JavaScript.

Și iar Herăstrău, plus o plimbare cu autobuzul supraetajat:

Această prezentare necesită JavaScript.

Vor urma și altele, că doar e vacanță. Și eu am revenit în forță la jocurile mele. Flori la uscat, rășină, mulaje noi.

Această prezentare necesită JavaScript.

Și multe prăjituri cu vișine sau caise, că doar nu putem lăsa fructele coapte în copaci să poftească vecinii…

Pe curând!