D-ale copilăriei

Zboară timpul ca un nebun… Zile de toamna galbenă, zile de toamnă roșie, zile de toamnă gri… Cele din urmă nu-mi plac, mă deprimă, mă fac să nu vreau să-mi arunc măcar privirea pe geam. În zilele astea mă hrănesc cu amintirea luminii calde a celorlalte zile de toamnă.

Toată lumea muncește. Unii mai serios, alții mai împinși de la spate. Pentru puștan acesta este momentul marilor decizii. Și nu se poate hotărî. Nimic nu e pe gustul lui: medicina e prea grea, economia e mai grea decât chineza, dreptul, ce-o fi ăla?!  Ce văd eu în el  lui îi sună ciudat… Căci eu am o idee fixă, bazată pe manualitatea lui extraordinară și atenția la detaliu: stomatologia. Margot face haz de el: „Eu stiu de acum ca vreau sa mă fac chirurg estetician, iar ăsta  e a unsprezecea și nu știe nici ce vrea să mănânce la prânz! Parca mai ieri vroia să fie farmacistă, dar asta nu mai contează…

Carola citește orice, numai lecturile pentru ora de română nu. Mi-a zis ca trebuie să citească Ion. Aveam cartea și i-am dat-o. A citit primul capitol, mi-a zis că nu-i place și a abandonat-o. Apoi doamna i-a amenințat ca le va da la test un rezumat pe capitole. De frica unei note de doi, a reluat lectura. Tot timpul pufnea: nu-mi place, Ion e un nesimțit, ce-a avut cu Ana, a băgat-o în mormânt. Atâtea nenorociri pentru o palmă de pământ! Dar a terminat-o. Și când mă gândeam că am scăpat de ce a fost mai greu, ne-a prins din urmă… Enigma Otiliei. Și am luat-o de la capăt: nu-mi place, Elodia asta (pardon, Otilia) e o ciudată…Și mai pune și puștiul sare pe rană: Ai de gând sa citești asta? E oribilă, eu am sărit-o anul trecut! Să vedem cum sari tu de Bac, puiule!

Margot a început anul cu dreptul. Doar cu matematica nu stăm mai bine ca anul trecut. La testul dat, jumatate de clasă a luat 5, jumătate 4, iar noi ne aflăm în această din urmă jumătate. Dar va indrepta situația, fiindcă e foarte determinată să ia bursă. E preocupată  amprentele vârstei asupra înfățișării. Azi  m-a surprins cu o nostimadă. Se uita în oglindă și dintr-o dată o aud: Mi se vede pubertatea… M-am uitat la ea perplexă: Cum adică? Adică am coșuri pe frunte, ce nu înțelegi! Dar nu sunt la fel de multe ca ale Carolei! Carola, lângă ea: Pardon, mie au inceput să-mi treacă! Margot: Da, după trei ani! Carola: Și ce crezi, că ție or să-ți treacă mai repede?

Familia felină a primit un membru temporar: Pisulina, pisica unei vecine  care a plecat din țară pentru câteva luni. Stăpâna ne-a povestit ce pisică cuminte și blândă e Pisulina, cum n-a zgâriat  și n-a mârâit ea niciodată. Dar piscile, ca și copiii, își schimbă comportamentul de cum ies pe ușa casei. Așa că Pisulina, după ce s-a plictisit să facă pe supărata că și-a schimbat apartamentul, a trecut la atac, în încercarea de a-și face loc în dormitor: la patru dimineața trage de ușa dormitorului ca să vină la noi. Ajunsă în pat mârâie pe toata lumea: pe Ducesa și pe Norocel, care  se refugiază pe pervaz și pe Oli, care se culcușește sub calorifer. După ce scapă de intruși se înșiră cât e de mare (și e uriașă, căci are vreo 16 kg) pe picioarele mele și ambalează motorul  până la șase dimineața. Dacă vreodată e rost de bătaie (și este, căci Ro îl gelozește pe Oli din motive de apropiere de Carola), se întrupează în plinătatea ființei ei  în mijlocul acțiunii și împarte cu generozitate gheruțe în toate direcțiile. Dar chestia asta a avut un efect pozitiv: bătăușii casei au fost puși la respect și s-a facut liniște!

Pisulina

Numai eu mai am timp de copilării… În septembrie mi-am cumpărat primul flacon de rășină ecologică. Cu tot certificatul acela care tronează pe site, eu sunt sceptică: avertismentele de pe flacon sunt aceleași ca la rășina pe care am folosit-o până acum, care  nu are pretenții de ecologism… Nu sunt încântată, face multe bule pe care nu am reusit să le elimin. Nu mă deranjează foarte tare bulele în brățări, dar când vine vorba de stratul subțire al inelelor, deja e o probemă… Pentru prima oară m-am gândit la utilitatea unei mici instalații de degazificare. Nu e foarte scumpă, dar nu am gasit-o decât peste ocean. Si mă întreb dacă nu cumva are un regim special în vamă, dat fiind că e un recipient sub presiune. E o temă de gândire pentru viitorul apropiat, deși sunt mai tentata să improvizez o masa vibranta…

Să aveți o săptămână frumoasă!