D-ale copilăriei

Vacanța asta n-am avut parte de cine știe ce plimbări. Doar o ieșire la Antipa, ca să vedem expoziția de reptile vii, urmată de o plimbare în Herăstrău.

Intrăm pentru al treilea an consecutiv în focurile înscrierii la liceu.

Dacă până acum opțiunea principală a fost profilul filologic, pe ultima sută de metri am schimbat direcția și am hotărât că ne vom îndrepta spre o clasă de științe ale naturii. Sigur, era foarte comod să o știu pe Margot la doi pași de casă, dar dacă ei i-a intrat în cap ca vrea să devină farmacist e clar ca trebuia să ne reorientăm. Și apoi în acest moment mă aflu într-un mare impas cu puștiul, care în sfârșit s-a hotărât ce vrea să facă mai departe: medicină. Greu, dat fiind că am ales un liceu cu profil filologic, iar biologia și chimia vor dispărea din programa școlară începând cu clasa a XI-a. Ceea ce a părut inițial o binecuvântare a devenit acum o mare pierdere. Nu știu dacă va avea suficientă forță să recupereze în particular ceea ce a pierdut, sper sa fie îndeajuns de tenace ca să o facă. Dacă nu, avem încă suficient timp să schimbăm direcția.

În ciuda acceselor de neatenție cu care m-a obișnuit, Margot a mers foarte bine cu pregătirea, în special la română. Nu am avut nevoie de confirmarea profesorului ca știu asta (care oricum a venit), ci a fost suficient să aflu că toată clasa copiază temele de la ea… Nu știu ce vom face cu matematica, dar sunt sigură că ne vom situa la un nivel acceptabil. Nu vom ajunge la Sava, dar vom avea la dispoziție o paletă largă de opțiuni…

Așa că ați ghicit, m-am îmbunat în privința banchetului și am profitat de vacanță ca să ieșim și noi ca fetele în oraș, în căutarea rochiei perfecte. Care rochie mai că n-a strigat după noi din vitrina unui magazin din Centrul Vechi. Am economisit banii de poșetă fiindcă copila mea mi-a declarat fățiș că nu poate exista poșetă mai frumoasă decât cea pe care i-am luat-o anul trecut Carolei. Am trecut la fapte și am convins-o pe Carola să i-o împrumute. Problema cea mare au fost pantofii fiindcă domnișoara trăiește pe picior mare, iar măsurile la femei se opresc cu un număr mai jos decât poartă ea. Să tăiem degetele? Să retezăm călcâiul? Mare dilemă… Și când ea tocmai se gândea că se va încălța cu papuci de plajă sau în cel mai bun caz cu o pereche de converși, iar eu mă gândeam câte milioane m-ar costa o pereche de pantofi pe comandă, o vânzătoare de la un magazin obscur ne-a pus pe tejghea pantofiorii Cenușăresei, versiune XXL… Au mai rămas in discuție niște mărunte accesorii cum ar fi un colier și o pereche de cercei, dar pe astea le voi compune eu singurică până pe 3 iunie.

Am asigurat-o însă solemn că primele lucruri pe care le voi vinde pe olx dacă nu se ține de treabă vor fi rochia și pantofii de bal…

Grădinița mea prinde contur. Am facut un drum în Obor după flori. N-am avut noroc la trandafiri, am cumpărat cinci, dar trei s-au uscat. În schimb avem lavandă, margarete, irisi, dalii pitice, crăițe și altele al căror nume l-am uitat. Am pus și cinci cuiburi de căpșuni urcătoare și am un colțișor cu plante aromatice. Și patru fire de roșii cherry, așa, de distracție… Asta pe jumătate de grădină, că cealaltă jumătate n-a avut cine să o sape… 🙂

Această prezentare necesită JavaScript.

Dar jocul meu preferat rămâne cel cu rășina. Am împlinit deja un an de când mă joc de-a alchimistul în micul meu laborator, încercând sa le ofer florilor nemurirea. 

Această prezentare necesită JavaScript.

Cam atât despre noi… Numai bine vă doresc  tuturor!