Despărțire

By

Astăzi am pierdut un bun prieten. Ne-a fost alături în ultimii 13 ani. Nici o clipă nu m-am gandit la  despărțire.  Săptamâna trecută  a avut o cădere. Dar când nimeni nu mai avea vreo speranță s-a ridicat încetișor pe lăbuțe și a părut  că e relativ bine. Doar că din când în când respira sacadat de parcă nu i-ar fi ajuns aerul. Devenise umbra mea, la fel ca in primele săptamâni de viață, când era doar un ghem de blană neagră cu câteva pete roșcate.Soțul meu îi culesese, pe el și e surioara lui dintr-un orășel de munte. Aveau parvoviroză. Ea n-a rezistat, dar el s-a încăpățânat să trăiască.Și ghemotocul acela care se clătina pe piciorușe si mă urmărea ca o umbră și-a căpătat o poreclă: Zombi. Iar porecla a ramas nume de buletin…

Ieri n-a mai vrut să primească mâncarea și tratamentul.  Se uita in ochii mei și mă certa din privire de câte ori întindeam mâna să-i ofer ceva. Am înțeles că nu mai vrea să trăiască. Îl așteptase pe soțul meu, să-și ia rămas bun de la el. Dimineață a venit lângă mine, și-a băgat capul sub mâna mea cerșindu-mi o ultimă mângâiere, a gemut încetișor și s-a stins. Rămas bun, prieten drag!