D-ale copilăriei

Chiar dacă ploaia de azi mă duce cu gândul la toamnă, primăvara și-a intrat pe deplin în drepturi. E îmbucurător să știu că-mi pleacă copiii la școală pe lumină, să mă trezesc cu imaginea caisului în floare în fața ochilor, să mă alinte la cafeaua de dimineață parfumul delicat al ghioceilor. Am văzut prin curți zarzări înfloriți, magnoliile au deja boboci, la fel și piersicii. Abia aștept ninsoarea de flori…

A trecut și Ziua Îndrăgostiților. Nu pot să mă fac că nu o văd, fiindcă e e aniversarea căsătoriei noastre. N-am făcut-o special,  nici n-auzisem eu  pe atunci de Ziua Îndrăgostiților… Anul ăsta ne-am propus o ieșire la restaurant. Am votat  în Consiliul de familie și a ieșit un restaurant chinezesc. În ziua cu pricina îmi întreb  omul dacă a făcut rezervare. Da, ce crezi, că vor da buluc turcii la restaurant azi și n-o să găsim masă liberă? Păi.. e Valentine’s Day, zic eu circumspectă. Omul meu se conformează: dă telefon la restaurantul ales și surpriză: restaurantul era închiriat pentru o petrecere de Valentine’s Day! După  momentul inițial de descumpănire, am căutat altul. Aceeasi situație. După a treia incercare mă gândeam că era mai bine să fi făcut o pizza acasă. Deja socoteam în gând ingredientele când mi-a venit ideea salvatoare: dacă noi nu putem merge la restaurant, ce-ar fi să vină restaurantul la noi? În 45 de minute ideea era executată. Și dacă cumva nu mă credeți, iată dovada:

Mărțișor… Anul acesta n-am fost harnică la capitolul mărțișoreală. Puștiul mi-a zis că el nu vrea să ofere nici un mărțișor. M-am gândit că îi cumpăr 10 buchețele de ghiocei,  legăm câte un șnuruleț și asta e… Numai ce-l văd că frământă mărunțel pământul cu picioarele: Eu nu vreau să duc nimic la școală! Te-ai supărat pe fete? E momentul să faci pace, zic eu… Nu sunt supărat, zice el, dar nu vreau sa le duc nimic! N-am reușit să-l conving…așa că am mărțișorit puțin și atipic, doar așa, de dragul de a coase ceva…

Și tot din același motiv am cusut și asta:

Rășina încă mă fascinează. La ultima ieșire soțul meu mi-a adus un bidon de rășină epoxidica din Franța.7,5 kg de rășină … mă gândeam că voi lucra un an cu rășina asta! Dar cum eu mi-am facut drum la atelier de două ori pe zi, în două luni am terminat-o. Acum caut rășină…și cred că am găsit una ecologică, tocmai prin Germania. Săptămâna viitoare fac comanda. 

Am început să mă descurc și cu mulajele. M-am utilat cu vase de diverse forme si dimensiuni, plastilină fără sulf, silicon. Sunt multumită de mulajele mele, câteodată mai mulțumită decât de cele profesionale, cumpărate cu bani grei de peste mări și țări.

Această prezentare necesită JavaScript.

Să aveți o primăvară minunată, plină de culoare și bucurii!