Sfârșit de an

By

Anul ăsta Moșul ne-a vizitat de două ori. Prima dată a doua zi de Crăciun și a doua oară acum vreo două ore. Cam târziu, dar mai bine așa decât deloc. Ca să fiu sincera, nu știu dacă e cadoul nostru sau… noi suntem cadoul lor:

Povestea e cam așa: a fost odată o familie cu patru pisici. După ce stăpânul a murit, cele patru ( din care una cu pui) au rămas pe stradă. Puii s-au împrăștiat care-ncotro și doi dintre ei au ajuns  pe strada noastră. Erau așa de drăgălași, dar le era teama de oameni. Până la urmă pe cel negru a reușit să-l prindă cineva și acum nu mai stă pe străzi. Dar blondul nu s-a lăsat prins și s-a împrietenit cu Carola. Cum vedea poarta deschisă intra în curte. De acolo până în camera fetelor n-a fost decât un pas. Nu vă pot spune câtă lume a încercat să-l prindă! O lună întreaga s-a jucat dea prinselea cu oamenii. Venea și-ți lua mâncarea din mână, dar nu te lăsa să îl atingi. A fost să fie al nostru… Apoi am aflat povestea celorlalte pisici. Două au fost date în adopție, mama puilor e încă la cabinetul veterinar și se reface după sterilizare. Cealaltă a dispărut, dar dacă apare, va face și ea un drum la cabinetul veterinar și apoi va fi plasata. Tot acolo se afla și ultimul dintre pui, o fetiță neagră  pe care am decis să o luăm noi. Așa că eu tot sunt nedumerită: Moșul a venit pentru noi sau pentru ei?

Și pentru că peste puțin timp ne întâlnim cu anul 2016, profit de ocazie și vă urez să aveți un an bun, plin de bucurii și realizări. La mulți ani!

with love From Dana