D-ale copilăriei

Dacă sâmbătă ne-am distrat, duminică am făcut teme. Așa că ne-am așezat frumușel la masa din salon: eu cu mărgelele, Margot cu istoria, Carola cu o natură statică încropită ad-hoc chiar în fața televizorului, spre disperarea omului meu care și-a văzut spulberate visele de a se mai otrăvi puțin cu ceva știri din politica locală. Când a văzut că e rost de muncă, Shai s-a pitulat încețișor prin spatele meu. Încercarea de a se face nevăzut a eșuat însă chiar când era gata să închidă ușa: Mai avem locuri la masă, dragule, vino și tu cu caietul de română!

Munca se-ncepe cu căștile în urechi și cu pisoiul în brațe. Cum după un sfert de oră, pe fișa lui Margot nu erau scrise mai mult de trei rânduri, iar desenul Carolei nu prindea contur, am confiscat telefoanele și am eliberat pisoiul.  Degeaba… ”Dar nu știu ce să selectez, e prea multă informație!” începe Margot. Când m-am uitat pe selectia ei, mi-am dat seama că se pregătea să scrie mai mult decât ar fi încăput  pe o jumătate de caiet. Care-i tema? ”Fișă biografică, doi eroi și două eroine din primul razboi mondial. Doamna a zis să împărțim foaia de caiet în patru  și să scriem pe fiecare sfert date despre un erou. Și să punem și portretul fiecăruia.” Ce ți se pare ție mai important? ”Pai… nu prea știu!” Eu zic să-ți faci un șablon : data nașterii, data morții, în ce lupte s-a remarcat și de ce a rămas în memoria noastră ca erou de război.

Shai a început să bombăne că nu poate lucra ”cu astea la masă”. ”Astea” sunt surorile tale și au  și nume… De ce să nu poți lucra? ”Păi… pisoii Carolei mi-au murdărit caietul . Și ASTEA își fac semne tot timpul și-mi distrag atenția…”  Bine, lași telefonul și lucrezi la tine. Într-o ora să vii cu tema făcută.

Vine rândul Carolei. Fii atentă la axa de simetrie, la elipse și la proporții.  ”Îhî, sunt atentă la eclipse și  apocalipse…” Ce reper ți-ai luat? ”Usturoiul” De ce? ”E cel mai mic”. Cum măsori? ”Văd de câte ori se cuprinde usturoiul în fiecare din celelalte obiecte.”  Bravo, stai bine la teorie! Să vedem cum o aplici. Când mă uit pe foaia ei, usturoiul era mai mare decât portocala! Măi, ți-oi fi dat eu o portocală mică, dar tot e puțin mai mare decât usturoiul! ”Aia e portocală? Eu credeam că e măr!” Și dacă era măr, ce? Tot era mai mare decât usturoiul, dacă nu cumva era măr pădureț! ”Păi asta e, eu am făcut un măr pădureț, nu o portocală!” Vezi că acum zic și eu ca Adriana (profesoara de la Tonitza): ”E frumos cerul tău, dar e greșit pentru că acum nu vezi asta pe geam!” Tu n-ai avut măr pădureț de desenat, ci o portocală de Sicilia! Repară! Ia copila mea guma și șterge… Credeți că a reparat? Nici vorbă, doar a stricat conturul sferic al portocalei! Nu mai zic nimic de axa de simetrie a vasului, că mă ia cu amețeală…

Cu chiu cu vai, cele patru fișe biografice s-au născut, Shai mi-a arătat tema făcută la română, iar Carola a terminat planșa. Cam apocaliptică, dar n-am mai insistat să o refacă, ci doar am discutat unde a greșit. Acum pot să-mi recuperez mărgelele și să mă relaxez…

Cam așa a arătat ziua noastră de teme:

Această prezentare necesită JavaScript.

Și asta e minunăția de brățară pe care am  lustruit-o până mi-au amorțit mâinile în timp ce restul lumii făcea teme:

O săptămână frumoasă vă doresc!