D-ale copilăriei

De câte ori văd prins de haină un șnuruleț împletit în alb și roșu simt că a venit primăvara, chiar dacă judecând după vreme, ai zice că momentul în care ne vom întâlni cu ea e încă departe.

Ca în fiecare an, ne-am făcut singurei mărtișoarele. Am tăiat, am cusut, am împachetat, așteptând cu nerăbdare ziua în care vor fi oferite.

Și pentru că am vrut cu orice preț să ținem  primăvara cât mai aproape de inimă, anul acesta am încercat și ceva nou: flori în rășină. Vedeți de ce am cules noi mușchiul de pe copacii din Ioanid? Și de ce au stat la uscat zile întregi buchețele de flori mărunțele?

Pentru lucrul cu rășina ne-am amenajat un mini-atelier  într-un loc ferit privirilor, mustăților și lăbuțelor prietenilor noștri patrupezi. Ne-am utilat cu tot felul de mulaje, seringi și spatule, am cumpărat o cantitate absolut nerezonabilă de rășină și ne-am apucat de lucru. Și ca de obicei, ne-am întrecut cu gluma, așa că florile noastre uscate s-au terminat repede. E timpul pentru improvizație! Cu puțină imaginație, cu pumnii bine scufundați în stocul de pietricele colorate și cu concursul ceasornicarului din piață, care ne-a vândut pe bani grei doi pumni de mecanisme uzate am ieșit la liman.

Nu vă spun mai mult, vă las să le admirați.

Mărțișoare și nu numai. Jocul cu rășina ne-a plăcut atât de mult încât după ce le-am epuizat stocurile de rășină transparentă magazinelor din Hanul cu Tei, ne-am apucat să meșterim și alt gen de podoabe. Să înceapă spectacolul!

O primăvară frumoasă tuturor!