Pierdut cafea. O declar nulă
ByCredeți sau nu, la mine chiar funcționează: ori de cîte ori pierd ceva, întorc un pahar cu gura în jos și ca un făcut, în următorul sfert de oră îmi amintesc unde am lăsat cheile sau te miri ce altceva am dat dispărut …
Cum de pe la ora patru somnul nu mi s-a mai lipit de gene, m-am hotarît să las restul lumii să doarmă și am coborât tiptil în salon. Chestia cu tupilatul la noi nu prea funcționează. Întâi scârțâie scara, apoi latră cățeii de bucurie că te văd ( de parcă nu m-ar mai fi văzut de o săptămână, nu de câteva ore). După ce trec de bariera lătrătoare, încep să butonez luminile, calculatorul, espressorul. Deschid fereastra să plece mâțele în plimbarea lor matinală prin cartier și le pregătesc castronelele cu bobițe ca să le țin ocupate o vreme după ce se întorc acasă. E timpul pentru cafeaua de dimineață. O fac, apuc să iau o gură și aud un zgomot în mansardă. Las cafeaua și dau fuga sus să văd ce s-a spart. Adun cioburile, ca să nu dea cineva iama în ele crezând că e ceva bun de mâncare, oftez și cobor să-mi beau în sfârșit cafeaua. Dar unde e cafeaua? Pe masă? Nu, acolo e doar o cană goală… Lângă espressor? Nu, dar ați ghicit, acolo e tot o cană goală…In bucătărie? Nț!…
Ciuf se uită cruciș la mine pe sub breton, parcă m-ar întreba: ai pierdut ceva? Mă uit la ea supărată și-i spun cu obidă: da, cafeaua! Clipește șmecherește și se trântește pe canepea.
Cum nu e chip să o scot la capăt, iau un pahar și-l întorc cu gura în jos. Îl uit pe masă și mă așez la calculator. Mă doare cotul și dau să mi-l sprijin pe birou. Hmm, ceva rece… și miroase a cafea. Vedeți, a funcționat! Chiar dacă de data asta n-am găsit cafeaua, ci doar cana în care s-a aflat licoarea mea fermecată. Care mi-ați băut măi cafeaua? zic eu și mă uit cu reproș la cățeii care bat ritmic darabana cu cozile în canapea. N-a fost greu să descopăr… doar Ciuf avea barba udă si răspândea o aromă delicată de cafea… Așa că vă spun și eu, cum frumos spune un confrate de-al nostru: Bună-vă dimineață-vă! Deși pentru mine n-a fost chiar bună…
O alta drama din lumea animalelor domesticite : pervertirea lor, adica…”civilizarea” acestora…
Si la mine funcționează chestia cu paharul / cana întoarse, nu am o explicație dar asta e realitatea. Ciuf e băiat cu obraz măcar, la ce figură vinovată are… , parcă ar spune ”știu că am greșit dar nu m-am putut abține, hai mai iartă-mă și de data asta ” 🙂
Zi bună să aveți cu toții, că soare e dejqa 😉
Ciuf e de fapt o Ciufă… Și e cafegioaică de mică. Deci eu sunt de vină că nu mi-am asigurat cafeaua…
Draga de ea, cat e de scumpa 🙂
Am gasit-o intr-un sac pe strada, cu alte cinci.Erau abia fatate si le-am hrănit cu biberonul.Una a murit.trei le-am plasat si am rămas cu doua.Ambele fără pereche de razgaiate.
..
Au avut noroc in viata sau mai degraba norocul a fost de ambele parti 🙂
Norocul a fost de ambele parti: pentru ele ca au supravietuit si au gasit un locsor al lor, pentru noi, ca are cine sa tina tristetea la distanta…
Beautiful post and great musical choice!. Best wishes to you! Aquileana 😀
Thank you. Same to you!
Smecheria asta cu paharul intors este veche. . M-a scos si pe mine din multe incurcaturi 😆
😂
Scuze, acum am văzut că nu mi-a ieșit fețișoara.
E inexplicabil de ce funcționează povestea asta cu paharul întors, dar n-are nici o importanță. Cum se spune: crede și nu cerceta…
Toate ar functiona daca am acorda macar o clipa din viata noastra Mintii sa isi faca treaba. Atunci cand intoarcem paharul, ii acordam acea CLIPA…
La asta mă gândeam și eu…
Awww…What a nice close-up of the dog’s face.
Hmmm… șmecheria asta cu paharul întors cred că m-ar fi scos din multe dandanale! 😆
Mulțumesc, așa se cuvine să spun. 🙂
Cu plăcere!