D-ale copilăriei

Toamna asta a trecut înainte ca eu să apuc să mă bucur de ea. Am prins la țanc ultimele frunze îngălbenite în copacii din grădină. Azi dimineață crengile stăteau goale în bătaia vântului.

Orașul a îmbrăcat haine murdare, umezeala și frigul pătrund până în măduva oaselor. Vremea asta nu prea mă îmbie la plimbare. Și totuși, sunt nevoită să las amarul de o parte și să pornesc la drum.

Pentru ca sufletul meu să se bucure deplin, de câteva ore a început să toarne un fel de lapoviță care a transformat străzile într-un imens patinoar natural.

Ce planuri am azi? Multe și mărunte. De pildă, trebuie să o duc pe Margot la matematică, pe Carola să o pregătesc pentru ora de desen, să-l trezesc pe Shai, să fac piața, să pregătesc ceva de mâncare, să o iau pe Margot de la matematică. Nu mai spun, că mă ia cu amețeală!

Plecarea la matematică și piața le-am rezolvat rapid. Ba chiar înainte de a o arunca pe Margot în cușca leilor  mi-am luat răgazul să dau o raită prin parc și să fac câteva poze.Trei dintr-o lovitură. Croitorașul cel viteaz era mic copil pe lângă mine! 

Acasă, surpriză: profesoara de desen venise de o jumătate de oră, iar Carola nici măcar nu-și eliberase biroul. În  trei ore abia a reușit să termine tema de săptămâna trecută – trei planșe cu elipse. Mai are trei ulcioare (fără valorație), un portret și o natură statică,  dar nu mai vrea să facă nimic. Zice că trebuie să învețe la chimie, că dă test. Ca să vezi ce efect benefic au elipsele asupra copilului meu! Poate totuși se înscrie la științele naturii, nu la arte…

A-l trezi pe Shai dimineața, mai ales în week-end, e o adevărată aventură. I-am  dat telefon pe la nouă, apoi l-am mai sunat o dată după un sfert de oră și înainte de a pleca cu Margot (adică pe la 9.45) i-am bătut în geam. Când m-am întors, aproape de 11, încă dormea. Cu chiu cu vai l-am mobilizat să ducă gunoiul, după care a dispărut în camera lui ”să citească”. Dacă s-a referit la mesajele de pe facebook, atunci n-a mințit.

Margot a avut grijă să-mi facă cea mai plăcută surpriză: m-a lăsat fără pic de parfum. Nu mi-a venit să cred: trei sticle de 100 ml, cu ambalajul aproape intact, stoarse până la ultima picătură! Carola mi-a trântit o vorbă care m-a făcut să râd: Margot nu se parfumează, ci se murează în parfum! Râd eu, râd, dar nu-i a bună. Murătura în parfum ascunde ceva… eventual o boare de tutun. Și așa am început să mă joc iarăși de-a detectivul. N-am descoperit încă nici o urmă, nici măcar un chibrițel sau o brichetă uitată prin buzunare, dar tot cred e ceva mai mult  decât cochetărie prost înțeleasă…

Ca să mă îmbuneze, s-a apucat să facă decorații pentru Crăciun. Și  într-un elan adolescentin care ascundea profunde păreri de rău, mi-a umplut casa de steluțe, consumând toată hârtia de origami. Cea mai mare parte din ele au ajuns jucării pentru mâțe, care au înșirat fâșiuțele de hârtie prin toată camera fetelor, exact la o oră după ce a plecat menajera. Asta e tot ce-a mai rămas:

 Mâțișorii noștri au mai crescut puțin. Încă nu vor să-și diversifice meniul, dar au descoperit apa. Și cățăratul în pat. Am uitat să vă spun: săptămâna trecută Mica i-a scos din baie și i-a instalat frumușel în camera fetelor. Așa că au făcut cunoștință cu restul lumii. Teea și-a descoperit instinctele materne și se bate cu Mica, revendicându-l pe Gură-mare ca pe propriul ei pui.

Să aveți o seară frumoasă !