De data asta nu avem  doar unul, ci  trei pisoi foarte mici. Așa că vom deschide un alt catastif, pe care vom scrie cu litere mari:

JURNALUL CELOR TREI MUSCHETARI

Și cum muschetarii noștri sunt din neamul pisicesc, e clar ca bună ziua că au nevoie de o mână de om ca să consemneze datele importante ale existenței lor.

Prima mână de om care a consemnat ceva în jurnal a fost Carola, care le-a întocmit un Certificat de naștere.

Au urmat nenumărate ședințe foto pentru albumul de familie. Am cam dat chix, căci unde ați văzut voi copil care să stea la poză așa cum vrea fotograful?! Cum văd aparatul, încep să se agite și să miaune de se zguduie casa. Suntem însă foarte perseverenți, așa că socot că vom reuși să le facem și ceva fotografii mai bunicele.

Precum vedeți, avem deja o problemă: cum muschetarii noștri sunt foarte mâncăcioși, coșulețul lor a devenit cam neîncăpător. Așa că Mica, grijulie, i-a înșirat pe păturică, ca să aibă loc suficient să-și întindă oasele și să exerseze ridicatul în patru labe. Și au pornit încetișor, cu codița întinsă ca o săgeată pe arc să descopere lumea. E drept că unii sunt mai puturoși  și par că înoată pe o parte în loc să meargă (Ro), dar cred că lucrurile se vor rezolva cu puțin mai mult exercițiu. Oricum, încă n-am îndrăznit să le facem cunoștință cu ceilalți membri (patrupezi) ai clanului, dată fiind dispoziția încă foarte războinică a Micăi. 

Pe curând!