Happy Anniversary!
ByNoaptea asta n-am prea avut parte de somn. E vina mea, căci l-am uitat pe moș Zombi afară și pe la patru am auzit niște bubuituri zdravene în ușă. După primul moment de panică, am înțeles ce s-a întâmplat și i-am dat drumul în casă. Zombi are o teamă profundă de furtună. Simte cu mult timp înainte că urmează să se strice vremea. În ultima vreme însă, o simplă adiere de vânt este suficientă să-l facă să intre în panică și să ceară disperat să i se dea drumul în casă.
După momentul de rătăcire al cățelului au început să circule mâțele. Și după ce am depășit și momentul jocului de-a ”Ușierul mâțelor” am încercat să-mi dreg urâtul cu o doză de cafea băută pe îndelete în fața calculatorului.
Surpriză!!!
WordPress m-a anunțat că blogul meu a împlinit doi ani. La mulți ani, bloguleț!
Anul care s-a încheiat mi-a adus bune și rele. Am descoperit bloguri uimitoare, oameni care mi-au împărtășit bucuriile și necazurile lor, așa cum de altfel am făcut și eu.
Vorbind despre prieteni, gândul meu se îndreaptă către cineva care nu mai este printre noi. A avut puterea să-și ia rămas bun de la noi. Câteva zile mai târziu, a plecat. Odihnește-te în pace, Ajay!
Printre blogurile uimitoare descoperite anul acesta se numără și China Sojourns Photography. Nu știu ce mă atrage mai mult aici, fotografiile care surprind într-o manieră deosebită emoțiile oamenilor și frumusețea locurilor sau poveștile din spatele lor. Povești emoționante, care par a se așterne lin în pagină și se cuibăresc în sufletul meu, răspândind bucurie, curiozitate, mirare. Mulțumesc, Randall Collis!
Vă mărturisesc că am cochetat ceva vreme cu ideea de a schimba numele blogului. În ultimul an tonul blogului a devenit ceva mai personal și cum mi s-a părut că mi s-au maturizat copiii, m-am gândit că ar trebui să schimb și registrul blogului. Apoi am descoperit în telefon imaginea asta:
Am decis: mai copilărim o vreme…
În plan personal, anul acesta nu a fost chiar cum mi l-am imaginat. Din ianuarie sunt o persoană ”liberă de contract”. Aveam o listă întreagă de dorințe, vise și proiecte lăsate în așteptare de multă vreme și speram că toate vor prinde contur. Cu trei copii în prag de adolescență, visele și proiectele mele mai pot aștepta. Adolescența aduce cu ea multe tentații și nu de puține ori, un sentiment de revoltă al copilului împotriva adultului numit părinte, sentiment care îngreunează comunicarea celor doi. Nu simt încă asta în relația mea cu fetele, dar o simt în relația cu băiatul. Simt că încearcă să-și creeze un nou ansamblu de valori și idealuri și mă tem că poate alegerile lui nu sunt corecte. Mă lovesc însă de un zid de nepătruns. Șocul schimbării m-a făcut să îmbrățișez tăcerea. Am realizat însă repede că greșesc. Și atunci am reînceput să vorbesc. Provoc deliberat discuții ca să aflu ce gândește despre anumite lucruri. Am început să-i povestesc cum eram eu în liceu, ce relația aveam cu colegii și cu fiecare profesor în parte ca să-l determin să-mi spună ce gândește despre ai lui. Care erau tentațiile liceenilor pe vremea noastră, ce se întâmpla când unul din noi greșea. Ne împărtășim unul altuia opiniile despre copiii care fug de acasă, despre droguri, alcool și tutun, prietenie, prima iubire, sex, despre pericolul găștilor de cartier și multe altele. Încerc să-i răsplătesc motivant acțiunile corecte, dar nu las nepedepsită nici o abatere.
Știu că sunt multe lucruri pe care mi le ascunde, și eu aveam secretele mele pe care nu le-aș fi divulgat părinților pentru nimic în lume. Vreau doar să mă asigur că atunci când va învăța din greșelile lui, nu va da prea tare cu capul în zid…
De multe ori soțul meu și cu mine ne amuzăm spunând că ne așteaptă mai mult de un cincinal de examene. A început vara asta cu Shai și va continua vara viitoare cu Carola, după care urmează Margot. Avem apoi un an liber să ne încărcăm bateriile pentru trei ani de bacalaureat.
După ce Shai nu a reușit performanța de a rămâne la Centrală, mi-am reevaluat acțiunile. Spre deosebire de Shai, care s-a luptat doar cu lenea, Carola e un copil fragil și foarte emotiv. Așa că am stabilit clar ce își dorește și am început pregătirea din vară. M-am gândit că neavând școală, va putea recupera ceea ce nu stăpânește mult mai relaxat decât în timpul anului școlar. Dacă la română am reușit, cu matematica și desenul nu stăm la fel de bine. Nu sunt supărată pe lipsa de performanță la matematică, am înțeles de multă vreme că nu poate mai mult. M-am speriat însă tare când am aflat că cei care fac gimnaziul la liceul de arte au șase ore de desen săptămânal (față de o oră la două săptămâni, cât fac celelalte clase de a opta). Și am înțeles că prietena noastră care face ore de desen cu Carola are dreptate când spune că trebuie să deseneze zilnic. Aveam două opțiuni: să o mut la liceul de arte din clasa a opta sau să o las aici și să o înscriu ca audient la liceul de arte. Am discutat cu ea, dar mi-a spus că nu este pregătită sufletește să se despartă de colegii și prietenii ei. Și am rămas cu opțiunea de a fi audient. Asta înseamnă că de două ori pe săptămână pleacă de acasă la opt dimineața și ajunge înapoi la șapte seara: lunea de la două la șase are modelaj iar vinerea, între aceleași ore, desen și culoare. Mi se pare îngrozitor de greu, dar este alegerea ei.
Margoșica n-are încă nici o grijă. Doar pe mine mă apucă niște dureri de cap îngrozitoare când văd cât de mult își dorește să devină adult…
Să nu credeți că m-am abandonat complet în ipostaza de mamă mai mult sau mai puțin disperată. Puținul timp liber mi-l valorific scriind povești . Chiar dacă n-am mai postat nimic, eu perseverez. Doar că nu avansez atât de repede cum mă așteptam. Carola râde de mine: în ritmul ăsta, nu voi mai avea nevoie de ilustrator. Până termin eu cartea, o să fie capabilă ea să-mi facă ilustrația! Când n-am chef de scris, mă joc cu pietricele sau cârpe:
Vă mulțumesc tuturor celor care sunteți alături de mine!
La mulți și fericiți ani de bloging în continuare ! Toate cele bune și o zi minunată !
Mulțumesc asemenea!
La multi ani frumosi si lini! 🙂
Multumesc!
Azi, in cana de cafea
N-am pus apă de cismea,
Nici cafea dintr-un ibric
Ci, din sufletul meu mic
Am pus tot ce-i mai frumos,
… Mai curat și calduros
Sa v-aduca zi senina
Si de bucurie plina
Dupa ce ma veti citi
Si din cafea veti sorbi.
O zi frumoasa! 😉
Multumesc asemenea!
Nu ştiu care ar putea fi noua denumire a blogului, dar un lucru este sigur: postările adunate cu mult talent şi dragoste părintească în aceşti doi ani ar alcătui un frumos jurnal sau paginile unei cărţi minunate a copilăriei. La mulţi ani cu postări speciale!
Multumesc !
Fun este transmis. ^^
Apreciați fericirea ta
Multumesc!
zi minunata~ ^^
toti petrecem aceste „faze” cu copii nostri !! cand iti e greu si nu integi ce e cu ei nu te invinovatii !! tu ni gresesti di nici ei … asa e viata si asa relationam cu bombe, mutisme, teribilisme si nemultumiri care se calmeaza pe la 22,23,24…..!!(speram)!!
blogul tau poate fi refugiul de suflet !! striga si noi te ascultam !!
altfel … incearca sa ” traiesti” si cu si pentru tine !! meriti !! have fun !!
Mulțumesc pentru încurajare!
et bien alors un joyeux anniversaire à ton blog et que longtemps encore il dure ma chère Danaiana !
bisous vers toi
Merci beaucoup!
Mulți ani înainte frumoși și plini de inspirație!
Multumesc!
Congratulations on your second anniversary as a blogger 🙂 Multumesc!!
My best wishes in this day.
Best wishes to you!
Happy anniversary and happy blogging! Cheers!
Thanks!
You are welcome, my friend! Cheers! 🙂
Cheers!
Happy 2nd blog anniversary, Dana 🙂
Vijay
Congratulations… love the pics! 😀
O zi frumoasa!
Happy anniversary Dana 😀
Thanks!
La Mulţi Ani! Copilărie fericită pentru copii mari şi mici!
Mulțumesc mult!
Happy Anniversary, and the tribute to Ajay is great. Also, what an incredible and beautiful surprise to see you mention the blog. Perhaps best is to know that you enjoy the photos and writing…there is nothing better than sharing friendships and creativity on WP.
It is neat to see how you work your way through being both friend and parent with your beautiful children…ensuring happiness in their lives. Best to you this weekend 🙂
Sorry for my late reply.I hadn’t computer for one week, only my cell phone. To read, it`s ok but to write on the cell phone is too much…
Thank you for the wishes and best to you 🙂
It is nice to be able to have time away from the computer, isn’t it 🙂 That is why I like being in China some times, it takes me away from it all. Cheers!
I think it’s very good indeed.
Have a nice week!
Blogging is so much fun as I’m sure you agree. It’s a chance to share our thoughts with people from around the world. May you continue for another two years.
Thank you!