Pe ultima sută de metri

By

Ultima zvâcnire a verii, ultima zvâcnire a vacanței și (poate) un ultim bilanț al activităților noastre de vacanță: vizita la Muzeul Satului.

Chiar dacă n-am prins o zi festivă, ne-am bucurat nespus de frumusețea locului, de răcoarea din casele acelea vechi de lemn și de liniștea parcului. Mi-am amintit de zilele copilăriei mele, cu capul în poala bunicii și picioarele goale în țărâna de pe drum.

 

Joaca în aer liber a fost urmată de ceva mai serios: expoziții. Costumul popular din Banatul de câmpie și Arta populară- sursa creației lui Costin Ioanid.

Această prezentare necesită JavaScript.

Această prezentare necesită JavaScript.

Oare există pe lumea asta un loc fără pisici? În nici un caz acela nu este Muzeul Satului. ”Magnetul” nostru (Carola) le-a găsit pe toate.  Dar mascotele muzeului sunt un cocoș și o găinușă, amândoi foarte blânzi și învățați să mănânce din palmă.

Această prezentare necesită JavaScript.

 Dar aveți puțintică răbdare, ziua nu s-a sfârșit încă!

Fiind la o aruncătură de băț de Herăstrău, n-am ratat ocazia să dăm o raită să vedem lebedele, păunii, acvariul și lacul ( în care Margot și-a înmormântat ochelarii cu și fără lentile!!!).

Cam atât pentru azi…

O duminică plăcută tuturor!