D-ale copilăriei

Ieri după amiază ne-am decis să facem o plimbare prin București. De data asta ne-am oprit la Muzeul Țăranului Român, unde am împușcat doi iepuri dintr-o lovitură: Târgul artizanilor și expoziția Dialog cu războinicii împăratului Qin.

Ca de obicei, la târg am fost nevoită să negociez cu copiii sumele alocate pentru    ”amintiri”. Și de data asta n-am scăpat prea ieftin. Margoșica a vrut să se asigure că primește ceva chiar de la intrarea târgului, așa că s-a înzestrat cu o ”Floroniță” cumpărată de la primul stand, pe care a purtat-o cu mândrie tot drumul, alături de un alt accesoriu inedit – o pereche de ochelari fără lentile ( de ăștia nu se desparte de vreo două zile). Shai vroia un tricou cu Gânditorul de la Hamangia. Aș fi fost de acord, dar nu am găsit măsura potrivită. Așa că s-a orientat spre săpunuri de casă și o brățară. Asta n-aș fi vrut să i-o cumpăr, căci mi se pare o prostie să cumperi ceva ce poți face cu ușurință și singur( mai ales că nu-i lipseau nici inspirația, nici materialele). Am cedat o dată și n-a fost bine, căci am fost nevoită să cedez de încă două ori.

Această prezentare necesită JavaScript.

După ce ne-am răcorit cu socată ne-am strecurat printre două tarabe  și ne-am îndreptat spre expoziție. O viziune modernă asupra armatei împăratului Qin.

La ieșire ne-am delectat  în Galeria de artă țărănească, după care i-am lăsat să-și aleagă câte o carte de la Cărturești.

Asta a fost tot… Ba nu! Era să uit de pisicile din curtea muzeului și de momentul în care am reușit să-i smulg puștiului șapca din cap , șapcă sub care se ascundea șmecherește părul lui proaspăt colorat. Nu știu ce să mă fac cu copilul ăsta care recidivează în privința vopsitului. Și mai rău, virusul ”s-a luat”, fiindcă am constatat că și Margot are șuvițe de culoarea vișinei putrede …

 O duminică plăcută tuturor!

Aceeasi pisicuta