Clubul Spiridușilor
ByClubul Spiridușilor de bibliotecă și-a reluat activitatea. Cum voluntariatul stă la baza acestui proiect, m-am oferit și eu să particip, cu intenția declarată de a realiza cu copiii niște semne de carte cusute cu motive tradiționale. Chiar dacă n-am reușit să terminăm ceea ce ne-am propus în cele două ore alocate, atelierul a fost un succes. Adică: cei foarte mici au învățat să pună ață în ac, cei puțin mai mari, să coasă cruciulițele, iar cei și mai măricei au lucrat după model. O să mai exersăm, importante au fost bunele intenții și buna dispoziție.
D-ale copilăriei 
Astea imi aduc aminte de orele de lucru manual din clasa initai 😆
Clasa intai? Nu cred… Dar la gimnaziu aveam o zi de atelier pe saptamana, cu norma la cruciulite. Niciodata nu reuseam sa ma apropii cat de cat de numarul impus. Asa am descoperit cat de prost vad. Profa de lucru nu si-a explicat incetineala mea si m-a luat de mana si m-a dus la cabinet, unde asistenta m-a pus sa citesc literele de pe panou. Asa am dobandit dreptul de a purta ochelari.Parintii mei credeau ca ma prefac cand ma plang ca nu vad la tabla…
Cum tu nu ai avut cartonase din acelea in care trebuia sa intepi cu acul. Se chema „Sa tesem frumos” 😆
A, pe ăsta l-am avut încă de la grădiniță…