D-ale copilăriei

Azi am avut ceva timp liber și m-am apucat să scriu câteva rânduri. Totul e bine acum la noi, dar am avut parte de o repriză foarte serioasă  de viroze care i-a ţintuit la pat pe toţi ai mei, mai puţin pe mine.  Copiii au lipsit de la şcoală destul de mult şi au de recuperat.  

Shai este în clasa a VIII-a şi are ceva mai mult de lucru. Mi-am pus mari speranţe în simulări, mă gândeam că o să fie un duş rece care o să-l trezească la realitate. Ţi-ai găsit! Cum spune profesoara lui de română, ursul doarme şi visează…A fost suficient să audă că la simulări sunt subiecte mai grele decât la examen ca să-şi continue  liniştit hibernarea… Mă rog, doar a încercat, fiindcă am fost suficient de rea încât să-i tulbur liniştea, amintindu-i că trebuie să mănânce cărţile, dacă nu vrea ca în următorii patru ani să hiberneze câte două ore pe zi în tramvai.  Aşa că, mai de voie, mai de nevoie, a început să învețe. 

Pârâcioasa casei mi-a spus un secret. Tot despre Shai. Cică are o iubită! Remarcasem şi eu că de ceva vreme înroşeşte telefoanele şi nu ştiam care e explicaţia. Curiozităţi de mamă: cine e fata, cum a cunoscut-o şi cum se manifestă iubirea asta a lor… Am aflat: e într-a şaptea, a cunoscut-o la bibliotecă, tot acolo se întâlnesc şi nu fac altceva decât să vorbească mult. Bun, dacă-i doar atât, n-are decât să aibă o iubită!

Printre picături, ne pregătim de Mărţişor. Ca de obicei, ne-am confecţionat singurei mărţişoarele. Şi pentru că suntem foarte mândri de munca noastră, vi le prezentăm în avanpremieră:

Cu tricotatul am lăsat-o mai uşurel. Abia am terminat un pulover. Au învăţat şi copiii. Fiecare are ghemul lui de lână şi împleteşte câte un fular. Cum iarna pare că s-a dus, nu-i grabă să le termine!

Să vă spun o nostimadă de-a Carolei. La un moment dat a scăpat nişte ochiuri, dar a mers cu lucrul înainte, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Când am văzut găurile din fularul ei, am vrut să-l desfac. Ce credeţi că mi-a spus? „Ei, las-o baltă, e de lână şi putem să spunem că l-au mâncat moliile!” Bine, bine, dar dacă l-au mâncat moliile nu mai poţi să-l porţi: ori îl repari, ori îl arunci!

Că veni vorba de primăvară, să vă arăt ce mi-a crescut în baie:

Glumesc… Stă într-o găleată în baie, in aşteptarea primăverii. L-am descoperit toamna trecută, în curtea din spate, lipit de zidul casei. L-am scos si mă gândesc să-l plantez la ţară, acolo pot găsi  un spaţiu suficient de mare pentru el.

Şi mai am o noutate: mi-am cumpărat o maşină de cusut. Croitoria e o iubire veche, doar că nu prea am timp să mă ocup serios de ea. Am şi astăzi prima maşină de cusut cumpărată în facultate. Merge foarte bine, dar nu o pot folosi fiindcă învârteala roții le provoacă un mare interes pisicilor și mă tem să nu-și prindă vreo lăbuță. Așa că mi-am cumpărat una electrică. Din fericire, asta nu le-a stârnit nici un interes, deci pot să lucrez liniștită.  Prima realizare – o lenjerie pentru patul nostru supradimensionat.

Iată și monstrulețul cel nou, care mi-a provocat o imensă bucurie:

Noutăți despre Clanul pisicilor din mansardă: toate bune și frumoase. Pisicul nostru cel foarte mic s-a făcut ditamai motanul. Răsfățat, mâncăcois și somnoros. Face echipă cu Cipic și Negruț și fac muulte nebunii împreună. Ultima trăznaie – au reușit să deschidă ușa frigiderului (nu știu sigur dacă au deschis-o ei sau au lăsat-o copiii deschisă). Iar domnul Ro (eu îi spun Rococo) era fix în frigider, călare pe o cratiță și se lupta din răsputeri să dea capacul la o parte. Când i-am surprins, Cipic și Negruț  tocmai se pregăteau să facă și ei saltul. Iar eu… stăteam și mă gândeam că mă uit la un film cu Tom și Jerry.

Clanul lătrătorilor: Ciuf și Safi sunt cumințele (exceptând lătratul peste măsură). Zombi s-a moșnegit, merge greu, aude prost. Bobiță  – la fel, a albit de tot, probabil că e mai bătrân decât bănuim noi (e la noi din 2003 și era deja adult). Iar de când a murit Lady, a amuțit de tot. Bety e o domnișorică elegantă, iar Toto – un zăpăcit. A făcut o adevărată pasiune pentru portocale, iar dacă vede pe cineva mâncând vreuna, sare să i-o fure din mână. Așa că portocalele se împart: o felie mie, o felie lui și tot așa până nu mai rămâne nimic….

Surpriza zilei: de  Mărțișor, o bună prietenă mi-a făcut un cadou. Care s-a înscris deja in Clanul lătrătorilor. Aceasta este Tea, o piticanie născută în aceeași zi cu Margot.

Să aveți o primăvară frumoasă!