D-ale copilăriei

Miau-lumee! Am mai crescut puțin de la ultima întâlnire. Bipezii din casa mea s-au uitat cam ciudat la mine în ultima perioadă. Cică aș avea o chestie la picioarele din spate și nu mă descurc prea bine cu mersul. Ce prostie! Unde au mai văzut ei niște lăbuțe așa puternice?! Las` că le arăt eu lor!

Și… miauuu… am pornit! Chestia e că locul ăsta e cam mare pentru puterile mele. Dar mă strădui să le demonstrez bipezilor că pot chiar să urc şi să cobor scara cea mare. Vă vine sau nu să credeţi, am ajuns până şi în mansardă! Dar cel mai frumos loc este salonul. Miau-mamăă! Ce de lume e aici! Numai chestii cu patru picioare! Măi… parcă n-ar fi toţi din neamul pisicesc…Sunt unii care fac ham-ham…Ei… miau-nu! Nu sunt prânzul vostru, urâților! Miau-mamiii! Unde eşti? Ajutoor! Chestiile astea negre mă mușcă!… Ha! Aveți voi dinți, dar eu am gheruțe! Na una peste botic! Na una și ție! Și gata… am scăpat de urâți până să vină mama. Sunt puternic, măi! Data viitoare o să fiu mai atent şi să mă ţin pe lângă cei din neamul meu…

Uite-l pe Cipic! Hei, Cipic! Te joci cu mine? Nu? Dar eu am chef de joacă, cum adică să dormi? Te trezeşti dacă te muşc de codiţă? Te-ai trezit, nu-i așa? Fă cum spun eu, că altfel n-o să fie bine: încep să plâng și vine iute mama… și ce bătăiță o să încasezi tu, dacă mami o să creadă c-ai vrut să-mi faci rău!

Te-ai supărat pe mine? Hai măi să ne jucăm și nu-ți face griji, că eu nu sunt un mincinos!

Ei, gata cu joaca! Acum mi s-a făcut mie somn. Oare lângă cine să dorm azi?