Cipic

By

M-am lăudat că m-am întors din vacanţă fără amintiri pisicoase. Da, mâţele de la Cristian au rămas la casa lor. Nu am avut însă argumente pentru unul din pisoii abandonaţi în curtea policlinicii. Duminică dimineaţă am plecat spre piaţă condusă de alaiul personal, compus din Ducesa, Costică, Cat şi Norocel, care s-au oprit plângând după mine pe gardul policlinicii din colţul străzii. La întoarcere, am auzit miorlăieli şi am crezut că mă întâmpină pisoii mei. Pis-pis-pis, i-am chemat şi nu mică mi-a fost mirarea să văd alergând spre mine patru pisoiaşi mititei. Policlinica era închisă, nici măcar paznicul n-a venit la poartă, aşa că m-am întors acasă şi le-am adus nişte bobiţe şi apă.

Ieri dimineaţă am trecut să le ducem mâncare. Erau de data asta în faţa recepţiei, se luptau cu o bucăţică de covrig uscat, iar paznicul mi-a spus că trebuie să-i ducă de acolo. M-a încercat un cumplit sentiment de milă, dar încă patru pisoi e mai mult decât putem duce. Aşa că  i-am îndrumat către cabinetul veterinar de pe bulevard. Ştiu că  medicii de acolo au mai primit pisoi abandonaţi şi le-au găsit familii adoptive. N-am rezistat tentaţiei până la capăt şi ne-am hotărât să scurtăm chinul unuia dintre ei. Aşa că vi-l prezint pe noul membru al familiei noastre pisiceşti – Cipic al II-lea. Primul era complet negru, cu ochii portocalii. Se născuse în curtea vecină, dar nimeni nu se ocupa de el. Era slab mort, iar după ce i-am pus mâncare în faţa porţii (aveam pe atunci un doberman fioros şi mi-era teamă să nu-l omoare) nu s-a mai dat plecat de sub maşina noastră. Atunci am riscat şi l-am luat în curte. Spre surprinderea mea, Paşa l-a acceptat fără rezerve. A dispărut fără un miau într-o noapte de vară, după vreo doi ani. Carola a suferit îngrozitor şi mi-a umplut casa de pisici, tot căutând să găsească  vreuna  care să semene cu Cipic (nu atât fizic, cât ca fire). Hai să nu dau vina pe copil, toate au ajuns la noi cu acordul nostru, al adulţilor.

Cipic I – prima zi
Cipic I
Cipic al II-lea
Cipic al II-lea cu unul din frăţiori
Cipic al II-lea în noua lui casă