D-ale copilăriei

Încep prin a vă spune că nu a fost o vacanţă pe cont propriu, ci una organizat-dezorganizată,  ceva ce s-a vrut o tabără pentru părinţi şi copii. Marele meu regret este acela că nu am putut pleca cu maşina noastră, dar eram mai mulţi cu unul decât capacitatea maşinii.

Trei mari nemulţumiri am avut în legătură cu organizarea vacanţei:

1. Mâncarea. Nu am crezut că se poate mai rău decât în Bulgaria, dar s-a dovedit că e loc şi de mai rău. Ca să nu fiu chiar răutăcioasă, micul dejun a fost în regulă,  dar masa de prânz şi cea de seară au fost execrabile în ultimile trei zile. Sau cel puţin aşa mi s-a părut mie, care am avut aşteptări mult mai mari, mai ales că am mai participat la această tabără ( în aceeaşi locaţie) şi în 2010. După ce Margot s-a îmbolnăvit am preferat să servim prânzul la o pizzerie din sat, unde totul, începând cu aluatul, se prepara sub ochii noştri, iar cina la pachet, ca să ne ferim de alte eventuale probleme stomacale. O bună parte din copii şi chiar unii adulţi au avut probleme din cauza alimentelor servite.

2. Activităţile pentru copii. Deşi programul copiilor trebuia organizat de nişte instructori, nu ştiu din ce motive aceştia au crezut de cuviinţă să se considere într-o vacanţă absolută. Aşa că în loc să-i implice pe cei mici în jocuri în aer liber, cursuri de desen şi pictură, bricolaj, cum s-a întâmplat în 2010, instructorii (mult prea tineri pentru această responsabilitate) au avut grijă să-şi organizeze cât mai bine propriile jocuri, creând un grup compact, în care ceilalţi nu aveau loc. Au fost şi conflicte între copii şi instructori, aceştia din urmă gonindu-i pe cei mici de pe terenul de sport de câteva ori.  Au intervenit părinţii şi lucrurile s-au mai aranjat, dar nici activităţile şi nici instructorii nu au reuşit să se ridice la înălţimea celor din 2010. O singură fată, care a participat şi la tabăra din 2010 a avut o atitudine decentă şi s-a implicat cât a putut în organizarea activităţilor copiilor.

Grupul de copii din acest an a fost mai neomogen ca vârstă decât cel din 2010. Erau mulţi copii sub 5 ani, pentru care nu s-au organizat activităţi separate, adaptate vârstei lor. A fost extrem de obositor pentru ei, fiindcă majoritatea activităţilor la bază începeau de la 9 şi jumătate seara şi se terminau în jurul orei 12 noaptea. Unde mai pui că celor mici nu le-a fost respectat timpul de odihnă de la amiază, de cele mai multe ori aceştia adormind în autocar sau chiar în timpul prânzului. Stresant pentru copii, dar şi pentru părinţi, de multe ori în imposibilitate de a gestiona situaţia. Eu personal nu am fost afectată de acest program, copiii mei fiind mai mari, dar nu pot să nu remarc acest neajuns. O bilă albă pentru toţi copiii din tabără, care în ciuda lipsei de implicare a organizatorilor, s-au aranjat cum au putut ei mai bine ca să-şi facă vacanţa cât mai plăcută.

3. Excursiile. Locaţiile alese au fost de excepţie, dar timpul alocat obiectivelor vizitate nu a fost corelat cu importanţa acestora. De pildă, ştiam din 2010 că în Braşov vom avea la dispoziţie minim trei ore pentru masă şi plimbare pe cont propriu. Aveam un obiectiv pregătit – Muzeul Prima Şcoală Românească – dar surpriză: masa de prânz a fost una organizată (nu vă pot spune în ce condiţii, oamenii s-au străduit, dar e greu să gestionezi prânzul pentru 100 de persoane, mai ales când nu eşti anunţat din vreme). În timp ce noi aşteptam încă felul întâi, alţii primiseră deja desertul şi s-au ridicat de la masă. Aşa că ne-a rămas mai puţin de o oră, în care n-am mai putut face altceva decât să ne învârtim în jurul locului de întâlnire. La un moment dat am vrut să renunţăm la confortul autocarului şi să ne întoarcem cu trenul la Cristian, după ce vom fi văzut ceea ce ne propusesem, însă perspectiva prelungirii excursiei până după  ora nouă i-a cam speriat pe copii şi am renunţat.

Principalul motiv pentru care ne-am înscris în această tabără l-a constituit  tocmai  organizarea acestor excursii şi mi-aş fi dorit ca ele să urmărească un scop educativ, nu doar să puncteze o activitate în programul organizatorilor.

Pare cam negativistă atitudinea mea, nu-i aşa? Şi totuşi, am încercat să profit de toate momentele frumoase pe care le-a oferit această tabără. Şi acestea au fost multe, pornind de la aerul curat de munte, activităţile pentru părinţi, foarte frumos gândite, timpul petrecut alături de copii, nefragmentat de grijile rutinei cotidiene de acasă.  Fotografiile vă vor arăta o vacanţă frumoasă, eu spun doar că ar fi putut fi frumoasă la superlativ, dacă organizatorii s-ar fi străduit puţin mai mult.

Fotografiile de astăzi sunt realizate de mine într-o plimbare prin comună. Un scurt istoric al comunei îl găsiţi aici . Este un loc care merită cu prisosinţă văzut.