D-ale copilăriei

O zi obişnuită alături de copii. 

După orele de şcoală şi teme, fiecare face ce-i place.

Margot mi-a spus că vrea să-mi facă o surpriză,  dar trebuie să-i cumpăr roşii, varză şi măsline. M-am conformat, şi am primit în dar un platou cu „buburuze în iarbă”. 

Şi frumos şi gustos!

Carola a mai găsit prin casă o bucată de sticlă rămasă de anul trecut, când am avut o tentativă de a picta nişte icoane pe sticlă,  aşa că şi-a luat pensulele şi l-a pictat pe Gălbenuş, un mâţuc care  se pripăşise astă toamnă pe la noi, dar care s-a stins după o grea suferinţă.

Shai exersează de zor brăţările prieteniei. Ieri i-am înnoit stocul de aţe şi e atât de încântat de culori încât le arată la toţi cei care ne vizitează.

Ceva mai târziu fetele s-au gândit să facă o mică încălzire pentru concursul de şah din ziua următoare.

În timpul ăsta, am observat un interes deosebit al pisicilor pentru un anumit colţ al grădinii.

Din fericire, acel „ceva” (care s-a dovedit a fi un pui de coţofană)  a supravieţuit. I-am doftoricit rana de pe burtică şi l-am pus în vechea colivie a papagalilor. Apoi am început vânătoarea de râme şi muşte prin grădină ca să-l hrănim. Nu am reuşit să văd cuibul şi nici părinţii nu s-au arătat, aşa că o să-l mai ţinem o vreme, până o să se vindece complet. În aşteptarea acelui moment, Carola îi dă lecţii de zbor, aşa cum a făcut altă dată cu alt prieten înaripat, Poru.

Final de zi. Urmează trei zile grele – concursul de şah şi examenele  fetelor la franceză.

Post scriptum: concursul de şah s-a încheiat doar cu o diplomă de participare şi cu o joacă bună în parcul centrului.

Această prezentare necesită JavaScript.