D-ale copilăriei

Această frumoasă poveste din China este una din preferatele copiilor mei. Sper să vă placă la fel de mult:

Se povesteşte că în urmă cu multă vreme, trăiau undeva în China doi fraţi. După moartea tatălui lor, fratele cel mare şi-a însuşit întreaga moştenire lăsată de părintele lor. Fratele cel mic a ajuns să ducă o viaţă plină de lipsuri,dar nu se plângea niciodată de viaţa sa grea.

Dar iată că într-o zi, fratele mic a rămas fără un bob de orez. Nu mai avea ce să mănînce, aşa că se hotărî să meargă la fratele cel mare să împrumute. Însă acesta era foarte zgârcit şi refuză să-l ajute.

Disperat, fratele cel mic se duse să pescuiască la ţărmul Mării Galbene. Norocul îl ocoli şi de astă dată, căci nu reuşi să prindă nici măcar un singur peşte. Se văzu nevoit să se întoarcă la ai lui cu mâinile goale şi inima grea. Şi cum mergea trist, cu capul plecat, zări o râşniţă rătăcită în mijlocul drumului. Gândind că i-ar putea fi de folos cândva, o ridică şi o duse acasă.

Cum l-a văzut, soţia s-a l-a întrebat dacă a reuşit să pescuiască ceva, dar acesta i-a arătat doar râşniţa găsită pe drum. Supărată, aceasta a aruncat-o pe jos şi a lovit-o cu piciorul, iar ca prin minune, râşniţa a început să se învârtă şi să scoată sare, din ce în ce mai multă sare. Cei doi soţi erau foarte mulţumiţi de ceea ce dobândiseră, dar nu ştiau cum să o oprească. Şi atunci bărbatul avu ideea să o întoarcă, iar aceasta se opri instantaneu.

Din acea zi, fratele cel mic nu a mai trăit în sărăcie: de câte ori îi lipsea câte ceva, lovea râşniţa cu piciorul şi obţinea sare pe care o schimba la târg pe cele necesare.

Dar fratele cel mare  înţelese repede cum şi-a găsit fericirea fratele cel mic şi fu cuprins de invidie. Şi după ce se gândi bine, se duse la fratele său să împrumute râşniţa, iar acesta i-o dădu. Dar fratele cel mare era atât de grăbit să se îmbogăţească , încât  după ce află cum porneşte râşniţa, nu aşteptă să afle şi cum poate fi oprită.

Ajuns acasă, fratele cel mare lovi râşniţa cu piciorul, iar aceasta începu să râşnească sare. Ea râşni fără oprire, din ce în ce mai repede, iar grămada de sare creştea neîncetat. Curând, aceasta atinse acoperişul casei,  iar pereţii acesteia crăpară.

Fratele cel mare fu cuprins de spaimă. Nu ştia cum să oprească râşniţa. Îi veni ideea să o rostogolească în afara casei sale, care se afla pe un deal. Râşniţa o luă la vale şi se rostogoli până ajunse în mare şi fu înghiţită de valuri.

De atunci, ea macină fără încetare sare  pe fundul mării, căci nimeni n-a reuşit s-o oprească.

Acesta este motivul pentru care apa mării este sărată.

Dacă v-a plăcut povestea, puteţi descărca fişierul pdf aici: De ce este apa mării sărată