D-ale copilăriei

Mai toţi cei pe care îi urmăresc şi-au prezentat planurile şi speranţele pentru anul care tocmai a început. Ei bine, partea asta la mine a lipsit. Anul pe care mi-l doream mai bun decât cel încheiat a avut un start neaşteptat de prost.  Eram pe punctul de a pierde o persoană dragă. M-am lovit de o lume diferită de cea cunoscută: oameni reci, indiferenţi, meschini, aproape dezumanizaţi. Care nu îndrăznesc să te privească în ochi, de teamă să nu-şi piardă ciobul de gheaţă din inimă.

Pe drumul dintre două spitale, abia dacă am avut răgazul să scriu câteva rânduri. Dar ieri cineva l-a  pus în cui pe Domnul Nu. Şi asta m-a făcut să văd în sfârşit  soarele şi să simt frigul pătrunzător al iernii. Şi să mă bucur de ele, chiar dacă povestea mea nu are încă un final fericit.

Vă las să vă delectaţi cu gândurile  delicate ale Geaninei Lisandru şi două  frumoase poezii  scrise de Adrian Păunescu şi  Ana Blandiana.